2020: Eu, în alt eu!

2020: Eu, în alt eu!

Am numit anul 2020, anul meu, intuitiv, reprezentând dublul zilei mele de naștere și 40 împreună. 40 este un număr absolut, simbolizează libertatea și schimbarea , adică încheierea unui ciclu și apariția unui nou început. Era anul în care eu și sufletul meu aveam să ne conectăm, la cel mai profund nivel. ❤️

La începutul lui, am coborât fulgerător în spirala fricii și tristeții, privindu-mă cum alunec fără a găși butonul de oprire, putând doar să numesc emoțiile și intensitatea lor. Butonul însă, a apărut destul de repede, după vreo 10 zile, când mi-am amintit că întotdeauna, cunoașterea a fost prietenul meu de nădejde.

Și abia atunci, a început totul…mi-am căutat cu sufletul însetat ,,maeștrii”: Eckhart Tolle, Bruce Lipton, Joe Dispenza, Gregg Braden, Anita Morjani, Thich Nhat Hanh, Gilbert Renaud, pe care i-am ascultat nopți la rând, cu pixul în mâna, cu inima deschisă și cu credință în cunoașterea pe care ei o împărtășeau demult lumii și pe care o ascultasem deja de atâtea ori, înțelegând acum și mai adânc ceea ce transmiteau. Am intrat atunci, într-o bulă de introspecție și vindecare, într-un laborator interior, în care ființa mea se reconecta cu ea însăși, pentru a mă putea renaște din nou, în mine însămi. Eu, în alt eu!

În bula asta interioară, am rămas mereu conștientă , prezentă și responsabilă de călăuzirea celor care erau alături de mine sau care mi s-au alăturat, pe parcurs.

Am descoperit atunci spațiul inimii mele, locul acela infinit din interiorul meu, în care mă retrăgeam deseori să revizitez trecutul, să înțeleg cu mintea de azi noi înțelesuri, să rescriu povestea vieții mele și să revin în prezentul atoatecreator, de unde viitorul poate fi creat din necunoscutul tuturor posibilităților și nu din trecutul dureros.

Am experimentat pe mine, intens, instrumente de curățare, eliberare și încărcare emoțională, pe care le voi păstra în bagajul meu de terapeut mereu de acum înainte, am traversat procese de iertare și procese de împăcare cu mine însămi, am învățat să mă conectez la inima și sufletul meu și la Dumnezeu, izvoarele cele mai importante de fericire pentru fiecare dintre noi. M-am adunat conștient, bucată cu bucată, lipindu-mă blând cu compasiune și iubire, într-o perioada lungă de timp. În tot acest răstimp, m-am desprins de oamenii, pe care nu-i mai puteam simți, cu care nu mai rezonam sau cu care nu mai vedeam viitor.Am înțeles mai târziu, că desprinderea e un fenomen natural, nu o tragedie și care se întâmplă de mai multe ori într-o viață. Că atunci când te desprinzi de vechiul eu, te desprinzi și de oamenii cu care rezonai acolo și că dacă ei aleg să facă același lucru pentru ei înșiși, există șansă să ne reîntâlnim, pe un nou nivel de conștiința.

Am înțeles apoi, că starea de frică și tristețe omoară sufletul și se vindecă cu constientizari, iertări și iubire și că acestea nu ar fi posibile, fără compasiune de sine.

Am înțeles, cu multe lacrimi și zbucium ascuns, că doar o ființă completă își poate trăi fericirea și iubirea cu o altă ființă completă, că iubirea din frică este doar o formă de dependență, că iertarea este în primul rând față de noi înșine și că pacea este starea de prezența conștientă, atunci când eșți centrat în inima ta, pe deplin.

Am înțeles încă o dată că pentru a te iubi pe ține însăți e nevoie să treci prin rană și că poți face asta, doar dacă ai un ghid, ca mai apoi să accesezi iubirea infinită din interior, care este acoperită de prea multă durere și frică.

Am înțeles că nu există bine și rău, ci doar experiențe pe care traversându-le ne ridicăm nivelul de conștiință și devenim mai înțelepți.

Am înțeles cu claritate care sunt nevoile mele și că ele sunt la fel de importante ca nevoile celorlalți, dar că eu sunt responsabilă 100 % să mi le împlinesc în relațiile pe care aleg să le am.

Am înțeles că acasă este acolo unde este sufletul meu în conexiune cu mine, oriunde m-aș afla.

Am înțeles că oamenii nu pot fi schimbați cu forța și că speranța că o vor face cândva, îți adâncește rana, pe care alegi să îi lași să ți-o facă.

Un an cât o viață, pe care l-aș retrăi încă de o mie de ori, pentru ce simt și trăiesc a fi azi și pentru ce urmează să fiu mâine! ❤️

PS: Despre experiența sfârșitului de an și despre cum tot ce am lucrat în mine a făcut sens în trecerea prin Marea Frică, într-un articol următor. :)

133201902_1037570626733454_3068642164769815774_n

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *