Agilitatea emoțională ca un instrument pentru a ajuta adolescenții să își gestioneze sentimentele

Navigarea cu suișuri și coborâșuri prin anii adolescentei nu a fost niciodată ușoară, de vreme ce tinerii adulți sunt nevoiți să gestioneze o mulțime de modificări  hormonale, fizice, sociale și emoționale. Adolescentii ar avea nevoie de ajutor în această perioadă; potrivit unui studiu recent, prevalenta depresiei la adolescenți a crescut în ultimul deceniu. O modalitate cu ajutorul căreia adolescenții pot gestiona aceste experiențe, în conformitate cu spusele psihologului Susan David, este aceea de ”a echipa” adolescenții cu abilități emoționale pentru a-i „ajuta să-și dezvolte flexibilitatea și rezistența de care au nevoie să progreseze, chiar și în vremuri grele.“

„Emoțiile sunt absolut fundamentale pentru succesul nostru pe termen lung – curajul nostru, capacitatea noastră de a ne autoregla, de a negocia un conflict și pentru a ne rezolva problemele. Acestea influențează relațiile noastre și capacitatea noastră de a fi eficienți în ceea ce facem“, a spus David, autoarea cărții «Agilitatea Emoțională »și instructor la Școala Medicală Harvard. „Copiii care devin adulți care nu sunt capabili de a-și gestiona în mod eficient emoțiile se vor confrunta cu un dezavantaj major.“

În cartea sa, David definește agilitatea emoțională ca „fiind conștient și acceptând toate emoțiile, chiar și învățând din cele mai dificile“, și fiind capabil să „trăiască în acest moment, cu o citire clară a circumstanțelor actuale, de a răspunde în mod corespunzător, și apoi de a acționa în paralel cu valorile tale cele mai profunde.“ Aceasta susține că emoțiile sunt date, nu direcții. Înțelegerea acestei distincții poate dota adolescenții cu luarea unor decizii sanatoase, care sunt aliniate cu valorile lor.

David susține că ea ar explica conceptul unui adolescent în acest fel: „Agilitatea emoțională este abilitatea de a nu fi speriat de emoții, ci mai degrabă de a fi capabil să învețe de la acestea și de a le folosi pentru toate lucrurile pe care dorește să le facă sau să fie în lume.“Pentru a răspunde cu agilitate la situații dificile sau noi, adolescenții trebuie să-și consolideze educația emoțională. David recomandă ajutarea/sprijinirea adolescenților să înțeleagă aceste concepte cheie despre emoții.

Emoțiile nu sunt bune sau rele – ele doar sunt.

Toată lumea experimentează emoții dificile – inclusiv tristețe, furie și frustrare. Adolescenții trebuie să știe că „nu este nimic în neregulă cu tine când te simți în interior trist sau furios“, susține David. „Adolescenții trăiesc atât de des într-o lume în care ceea ce fac colegii sau prietenii devine formula a ceea ce este normal.“ Ei intră într-o comparație socială, de multe ori prin intermediul platformelor sociale media. „În cazul în care prietenii tăi par a fi fericiți tot timpul, acest aspect poate conduce către izolare un adolescent.“ Cand adulții reasigură adolescenții că toate emoțiile sunt normale și sănătoase, acest lucru poate ajuta la ușurarea minții lor atunci când au un răspuns emoțional puternic.

Emoțiile trec.

Nici o emoție este aici pentru a rămâne“, spune David. „Te poți simți într-adevăr trist sau foarte furios – dar emoțiile sunt trecătoare. Emoțiile trec.“Această înțelegere poate ajuta adolescenții să își păstreze fluctuațiile emoționale în perspectivă. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să îți îngropi emoțiile sau să pretinzi că nu te afectează, a spus David. În schimb, recunoașteți-le. Observați cum vă simțiți și creați-vă un „spațiu nonautocritic“, între emoție și modul în care alegeți să îi răspundeți. David susține vizualizarea răspunsurile emoționale cu compasiune și curiozitate, întreabându-vă cu blândețe: „De ce mă simt în acest fel?“

Emoțiile sunt profesori.

Oamenii pot învăța de la emoțiile dificile. De fapt, David observă că emoțiile pot da date enorme despre ceea ce este important pentru tine, ceea ce te interesează, în cine poți avea încredere și modul în care doriți să-ți trăiești viața. „Nimeni nu este fericit tot timpul“, a spus David, „așa că atunci când simți acele emoții dificile, întreabă-te: Ce îmi spune această emoție? Cum pot folosi această informație pentru a fi mai puternic, mai bun și mai conectat cu lumea?“

Curajul este „frica de a merge.“

„Suntem înconjurați de oameni care ne spun să ne cucerim temerile “, spune David, „dar frica este normală.“ Trucul este să nu lași frica să te oprească de la a face o muncă importantă. „Nu putem scăpa de frică, dar putem alege să o observăm cu compasiune și să continuăm să evoluăm spre ceea ce este de valoare pentru noi.“ Când ai gândul intern, „vreau să fac acest lucru, dar mi-e frică,“ fă un pas mic pentru a-ți atinge scopul. „Curajul nu este absența fricii“, spune David. „Curajul este frica de merge.“

Cum afirmarea valorilor consolidează agilitatea emoțională

David indică două strategii suplimentare la care părinții și profesorii pot recurge pentru a-i ajuta pe adolescenți să devină agili emoțional: să îi valideze și să le ofere autonomie.„Suntem cu toții sensibili la efectul de contagiune socială“, spune David, „și sfârșim prin a fi influențați de colegii noștri să facem lucruri care nu sunt potrivite pentru noi. Valorile fundamentale sunt busola care ne menține în mișcare în direcția cea bună.“David spune că a le da adolescenților oportunități de a  afirma și de a formula clar valorile lor reprezintă protecția în fața provocărilor inevitabile. De exemplu, adulții pot invita adolescenții să vorbească despre motivul pentru care școala este importantă pentru ei, ce doresc să fie, despre ce ce le pasă, ce doresc să realizeze și ce schimbare vor să facă în lume.

În urma cercetării științifice de la Universitatea Stanford s-a constatat că a le cere elevilor de gimnaziu sa scrie despre lucrurile care contau cu adevărat pentru ei  în momente de stres de pe parcursul anului școlar a condus la câștiguri academice semnificative, în special pentru studenții cu risc. Un exercițiu de scriere asemănător efectuat cu prima generație de studenți de colegiu-în au fost rugați să scrie despre cele trei valori care au fost cele mai importante pentru ei – de asemenea, a dus la câștiguri academice.

O busolă internă puternică poate ajuta adolescenții șă își dezvolte autonomia adevarată – care nu trebuie confundată cu independența, spune David. De exemplu, atunci când un adolescent încalcă interdicția de ieși din casă pentru a fi cu prietenii, el/ea se poate simți independent, dar comportamentul lor nu este autonom în cazul în care este condus de „presiunea de grup sau de emoții haotice.“

Părinții și profesorii pot sprijini adolescenții, oferindu-le o autonomie structurată, oferindu-le oportunități de a încerca (și de a eșua) să rezolve problemele, vorbindu-le prin alegerile lor și rezultatele posibile, oferindu-le alegeri autentice și rezistând impulsului de a se grăbi în a salva ziua.

David spune că trebuie să-i învățăm pe adolescenți cum să gândească, nu ce să gândească, pe măsură ce trec prin situații încărcate emoțional. În acest fel, atunci când se confruntă cu o decizie dificilă, ei pot acționa într-un mod care este congruent cu busola lor internă. „Întrebați-i, „Care sunt strategiile  care te-ar putea ajuta? Te lupți cu ceva care se simte mare si dificil – deci cum nimici asta? Care este primul pas pe care îl poți face? Sprijină-i, în timp ce caută soluții care sunt relevante pentru ei.“ David încapsulează esența acestui sprijin în trei cuvinte:«Te văd»- emoțiile tale, ideile tale, punctele tale forte, luptele tale, și visele. „Fiecare dintre noi vrea să fie văzut. Pentru mine, „Eu te văd“ înseamnă crearea unui spațiu în inima ta și acasă sau la clasă unde [un copil] este văzut . Atunci când copiii și adolescenții sunt foarte supărați, literalmente doar prezența unei persoane iubitoare contribuie la liniștire și creează spațiul în care calmul este invitat.“

Traducere: Ignățel Sabina Helen

https://ww2.kqed.org/mindshift/2017/02/28/emotional-agility-as-a-tool-to-help-teens-manage-their-feelings/