Mi-e dor de mine!!! O cale a regasirii

Mi-e dor de mine!!! O cale a regasirii

De cate ori nu te-ai gandit ca esti departe, atat de departe de tine, ca nici macar tu, nu te mai poti atinge? Ca ochii tai te cauta, ca urechile tale vor sa te auda, ca ti-ai uitat mirosul si ca nu mai stii ce gust ai? Te intrebi de cand te-ai pierdut si cum ai ajuns aici…

Aceasta e povestea multor oameni, femei si barbati deopotriva, care-si incep cautarea in cabinetul unui psihoterapeut, dorind cu ardoare sa se regaseasca. Si asa incepe calatoria prin ungherele sufletului, o calatorie deseori dureroasa, dar in acelasi timp binecuvantata de bucuria reintalnirii cu sine.

In fiecare intalnire cu propria fiinta, devii mai constient de cine esti si mai ales, de ceea ce vrei sa faci cu viata ta, ca la finalul ei sa privesti cu seninatate si gratitudine, mutumindu-ti tie pentru ca ai fost prezent in ea.

Bronnie Ware, o australianca care a lucrat mare parte din viata sa ca asistenta medicala in ingrijiri paliative, a scris cartea ,, Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate in pragul mortii: O viata transformata de trecerea in nefiinta a celor dragi”, inspirata fiind de povestile oamenilor de care avea grija, inainte ca acestia sa moara. Intrebati fiind despre ce fel de regrete au sau orice lucru pe care acum l-ar face diferit, oamenii au oferit raspunsuri, care au scos la suprafata diferite teme comune:

Primul regret este: „Mi-as fi dorit sa traiesc viata pe care mi-o doream, nu cea pe care si-o doreau cei din jurul meu”. Din momentul in care ne nastem, privim la parintii nostri, la semeni, la profesori, pentru a sti ceea ce trebuie sa facem in viata. De multe ori, pierdem din vedere ceea ce ne dorim, incercand sa implinim asteptarile celor din jurul nostru.

Al doilea regret este: „Mi-as fi dorit sa nu fi muncit la fel de mult”. Exista multe lucruri care ar trebui sa faca parte din viata noastra, dar pe care le ignoram sau speram sa le putem substitui prin cariera. Desi a munci si a fi responsabil sunt calitati de apreciat, uneori trebuie sa ne relaxam si sa facem si lucruri care ne ajuta mai mult sa crestem.

Al treilea regret enuntat de Bronnie este: „Mi-as fi dorit sa am curajul sa-mi exprim sentimentele”. Fie ca nu ai exprimat sentimentele de iubire, de prietenie, fie ca nu ai marturisit criticile pe care le-ai avut, aceasta atitudine nu produce decat suferinta pe termen lung.

Al patrulea regret este: „Mi-as fi dorit sa pastrez legatura cu prietenii mei”. Acest regret are in centru lipsa motivatiei de a face din relatii prioritatea vietii si, in consecinta, ignorarea tuturor mijloacelor de a pastra legatura cu cei dragi.

Cel din urma regret este: „Mi-as fi dorit sa imi ingadui sa fiu fericit ’’. Bronnie Ware arata ca cei mai multi oameni nu-si dau seama decat la finalul vietii ca fericirea este o alegere. Alegand sa fim fericiti, putem decide sa facem acele lucruri care ne hranesc, care ne aduc satisfactie, care ne implinesc personal si spiritual.

Cand esti pe patul de moarte ceea ce cred altii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cat de frumos trebuie sa fie sa poti sa te schimbi si sa fii fericit cu mult inainte de moarte.

Tot ceea ce a scris Bronnie Ware este un instrument valoros de motivare pentru a ne reintoarce acasa, in adancul din noi, pentru a nu sta departe si a uita ca Suntem si ca Putem sa ne Conectam cu Viata!

Viata este o alegere. Este VIATA TA. Alege-te pe tine si nu lasa dorul sa se astearna peste Fiinta Ta Minunata!

Te imbratisez cu drag,

Irina Rusu.

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *